Astăzi, în această duminică însorită, ne
propunem să realizăm încă un articol fun
pentru cititorii blogului nostru şi dorim să aducem în atenţia acestora
minunata locaţie (Castelul Károlyi) în incinta căreia va avea loc luni, 3 iunie
2013, Târgul Expo „Europa, la tine acasă!”.
Detalii şi poze în continuarea articolului...
Detalii şi poze în continuarea articolului...
Prima rezidenţă cunoscută a
familiei Károlyi la Carei datează de la sfârşitul secolului al XV-lea. Trebuie
să fi fost o clădire solidă, dotată cu elemente de fortificaţie, dacă nobilii
comitatului au considerat-o o ameninţare şi au cerut regelui demolarea ei. La
sfârşitul veacului următor, din pricina accentuării pericolului turcesc,
rezidenţa din piatră a fost transformată într-o cetate dotată cu şant şi zid de
fortificare patrulater şi patru bastioane de colţ, prevăzute cu nişe de tragere
pentru tunuri. Datorită poziţiei sale strategice şi a formei solide, în secolul
al XVII-lea cetatea din Carei face parte din sistemul de fortificaţii împotriva
turcilor. Pentru a face faţă cu succes unui eventual atac, fortificaţiile
cetăţii sunt lărgite între 1661 și 1666, iar după refacere aici este
repartizată o garnizoană germană, beneficiind de artilerie proprie.
Ulterioarele atacuri turceşti nu au reuşit să distrugă cetatea, dar i-au
provocat avarii grave, reparate prin lucrările din anul 1678.
După ce Alexandru Károlyi s-a
alăturat răscoalei conduse de Francisc Rákóczi II, a fost rândul trupelor
germane să atace cetatea celui care devenise inamic. Fortificaţiile rezistă şi
de această dată, însă necesită noi lucrări de refacere, încheiate în anul 1708.
În acelaşi an, Francisc Rákóczi II petrece aproape o lună în cetatea din Carei,
vizita fiind păstrată ca un moment memorabil în istoria familiei Károlyi.
Camera în care a locuit faimosul conducător a rămas, la cerinţa familiei
proprietare, un punct de reper în cadrul ulterioarelor transformări ale
castelului, nefiind atinsă până la începutul secolului XX.
În secolele XVII-XVIII,
cetatea din Carei a constituit în mai multe rânduri locul de desfăşurare al
unor întâlniri diplomatice importante. Printre altele, aici au avut loc
negocierile pentru redactarea și semnarea tratatului Păcii de la Satu Mare, din
1711.
În această perioadă şi până
la 1848, cetatea şi mai târziu castelul Károlyi este apărat de o garnizoană
formată din haiducii aşezaţi în oraş din satele învecinate. Garda permanentă
are în compenţă 77 de călăreţi şi 30 de soldaţi pedeştri, marea lor majoritate
români. În schimbul avantajelor economice primite de la moşier, aceştia
trebuiau să se doteze cu uniforme şi armament corespunzător, să asigure paza,
ordinea şi apărarea castelului şi a oraşului.
Odată cu aplanarea conflictelor
militare din zonă, se nasc primele planuri de transformare a cetăţii din Carei
într-o clădire cu funcţii în special rezidenţiale. Károlyi Antal este
iniţiatorul acestor idei, însă lucrările efective de transformare debutează
abia în anul 1792. Elementele principale de fortificaţie, bastioanele, sunt
demolate, iar cetatea este transformată într-un castel în stil baroc, realizat
după planurile lui Jozef Bitthauser. După o descriere a vremii, castelul
acoperit cu şindrilă urma un plan patrulater, cu două etaje, iar intrarea
principală era situată pe partea de nord. Etajul superior beneficia de 21 de
camere, iar cel inferior, de 20 de încăperi prevăzute cu boltă. Capela castelului
era anexată laturii sud-estice, iar bucătăria şi anexele erau construite în
continuarea laturii sudice a clădirii principale.
Unele dintre cele mai
importante momente din istoria castelului baroc le constituie vizitele
membrilor familiei imperiale. Astfel, în anul 1797, Iosif Károlyi primeşte la rezidenţa
sa vizita prinţului Jozef de Habsburg, iar aproape un secol mai târziu, în
1884, prinţul Rudolf de Habsburg petrece două zile la Carei în compania soţiei
sale.
O nouă transformare a castelului,
cea care conferă clădirii aspectul actual, are loc între anii 1894-1896 şi este
iniţiată de Ştefan Károlyi. Urmând planurile arhitectului Arthur Meinig,
castelul baroc este transformat într-un edificiu în stil eclectic, cu elemente
istorizante, având aspectul unui castel cavaleresc medieval. Structura de zid a
castelului baroc este păstrată aproape în totalitate, fiind însă adăugate mai
multe turnuri de diferite forme şi dimensiuni, care conferă clădirii un aspect
asimetric. Accentuarea impresiei de medieval este realizată cu ajutorul
şanţului cu apă construit de jur-împrejurul castelului. Intrarea principală a
fost transferată pe latura de vest a castelului, spre oraş. Curtea interioară a
castelului baroc a fost acoperită cu un tavan de grinzi masive, pictate şi
transformată astfel într-un uriaş hol de primire. Pe trei dintre faţadele
castelui sunt combinate elemente arhitecturale şi de decor aparţinând mai
multor stiluri - romantic, baroc - iar faţada estică este dominată de stilul
neogotic.
Interiorul castelului era dominat
de holul de primire, pavat cu mozaic şi dotat cu şeminee uriaşe. Încăperea
situată la intrarea secundară, dinspre sud, a castelului funcţiona ca sală de
mese şi tot de aici era accesibilă capela familiei, situată tot la pater.
Restul încăperilor de la acest nivel erau ocupate de slujitori sau constituiau
spaţii de depozitare. La etajul I, aripa sudică era rezervată apartamentelor
familiei Károlyi, iar majoritatea restului încăperilor funcţionau ca apartamente
destinate oaspeţilor.
După moartea lui Ştefan Károlyi,
în anul 1907, membrii familiei nu mai locuiesc la Carei. În haosul creat de
evenimentele sfârşitului de an 1918, multe dintre elementele de mobilier şi
obiectele de valoare din interiorul castelului au dispărut. Perioada
interbelică, ca urmare a unui acord dintre statul roman şi cel maghiar,
obiectele de valoare rămase în castel (în special tablourile) au fost înapoiate
familiei Károlyi.
Un moment memorabil rămâne, în
viaţa castelului şi a Careiului din perioada contemporană, vizita regelui
Ferdinand I al României şi a reginei Maria, în anul 1919.
În perioada interbelică o parte a
castelului este transformată în sanatoriu, iar restul găzduieşte un cazino. În
timpul celui de al doilea război mondial, cu acordul familiei Károlyi,
funcţionează aici o şcoală militară, transformată în spital militar în anul
1944. În perioada comunistă, castelul găzduieşte instituţii culturale de
interes public: muzeul, casa de cultură şi biblioteca orăşenească. Astăzi,
castelul găzduieşte o expoziție muzeală de interioare istorice care redau
ambianța de odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.
sursa: e-castellum.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu